De Paste la Constanta

Saptamana viitoare, adica mai exact Vineri o sa fiu deja in drum spre Constanta. Cred ca o sa fie un Paste frumos, diferit fata de tot ce faceam eu pana acum si poate in curand o sa imi placa mai mult aceasta sarbatoare. De abia astept sa vad lucruri diferite pornind de la mancare si pana la muzee sau oameni. Stiu ca acolo se gateste total diferit fata de Oltenia, si asta pe de o parte imi place, pe de alta nu.

Asta este minusul unei vieti petrecute alaturi de familia ta, mai ales de mama, care te obisnuieste cu un anumit mod de a gati si de a petrece sarbatorile. Stiu ca acolo nu prea se manaca miel, iar eu sunt lesinata dupa el si cine stie e obiceiuri or mai avea. Un lucru este clar, toti ma cunosc drept o olteanca mandra, mereu cu vorbele la ea si plina de viata. Tata socru spune ca l-au invadat ”prazilienii”. Imi plac glumele lui despre olteni, si nu ma supara pentru ca stiu ca sunt nevinovate si nu reflecta adevarul. Unde mai pui ca toti ma simpatizeaza??? Ce modesta sunt…

Pentru ca am avut doua luni cumplite, pana zilele astea mi-a fost tare greu si frica sa imi fac planuri. Acum mustacesc putin in gandul meu si incerc sa ma redescopar eu cea obsedata de planificari. L-am pus pe Iubi sa imi promita ca ma duce la muzee, prin locurile specifice Constantei si nu in ultimul rand la mare, chiar daca nu sunt o fana a acesteia. Trebuie sa imi faca turul orasului asa cum si eu acum 4 ani i-am prezentat turul orasului Craiova.

Nu am chiar nici o emotie referitoare la intrevederea cu parintii lui, dar imi e un dor de mi se stinge sufletul de Bubu, catelul meu drag si scump pe care il vom aduce acasa, ca prea a hoinarot printre dobrogeni si e cazul sa se intoarca la obarsia lui :)). M-am decis sa le duc drept cadou niste alcool, nu ca ar fi ei sau noi niste impatimiti dar cred ca un paharel nu ar strica. O sa iau o sticla de zaibarel ars adica whisky si o sticla de lichior de la Dabuleni , adica lichior de cioco. :)).

Anotimpul Fructelor de mango

Ramasesem datoare cu niste carti pe care le-am citit si pe care inca nu le-am trecut putin cu vorba.

Asadar prima este Anotimpul Fructelor de mango. O carte oarecum atipica pentru stilul meu oarecum clasic. Povestea nu este urata tinand cont ca afli cateva lucruri destul de interesante despre cultura indiana. Intreaga poveste se invarte in jurul fructelor de mango, pe care ei le folosesc la absolut orice, atat pentru a face muraturi cat si dulceturi sau cine stie cate alte minunatii. Razvratita familiei care locuia in America se intoarce acasa in India pentru a  dezvalui familiei intentia de a se casatori cu un american. Potrivit conceptiilor hinduse acest lucru este de neimaginat si astfel impletind cele doua momente, datina pregatirii fructului de mango cat si cel al incercarii protaginistei de a povesti intentia ei deloc laudabila , iese o poveste de toata minunatia. Sunt foarte interesante obiceiurile si cultura care este descrisa in carte. Relatia celor doi, ea care se afla in India si el care ramasese in America, nu ma impresioneaza catusi de putin. Mai degraba sunt mult mai interesante relatiile de intimitate dintre diferitii membri ai familiei.

Singurul plus pe care il merita cartea este finalul la care eu am ras cu lacrimi, nici in ruptul capului nu ma gandeam ca  voi mai afla o informatie atat de pretioasa in ultima fraza. Pesemne ca asta este inca un punct pentru carte, care de fapt nu este deloc rea ci doar altceva.

Mi-am facut curaj

Sa se traga cortina!!! Hop top am reaparut si eu .Nu stiu pentru cat timp, daca o sa mai scriu la fel de des, sau poate mult mai haotic cu o tenta pesimista si sceptica.

De pe 17 februarie seara, viata mea s-a schimbat iremediabil. Eram la masa de ziua fratelui meu cand a sunat celularul lui tati. Era de la tara. Un vecin ne sunase sa ne spuna ca mamaie a paralizat. Nu cred ca pot sa va explic in ce fuga am lasat masa de petrecere, mi-am aruncat 2 haine si in 5 minute impreuna cu Iub si tati am plecat la tara. Avem de parcurs 100 de km pana la tara in jud Olt, pe zapada aceea i-am facut in cel putin doua ore. Cand am ajuns , imaginea a fost mai mult decat un cosmar, mamaie paralizase de tot intrase deja in coma si nu am mai putut obtine nici un semn ca ne-ar recunoaste, nu mai deschidea nici ochii. Ambulanta a venit foarte tarziu, iar dupa o ora de cand a plecat la spital, tati ne-a sunat sa ne spuna ca nu se mai poate face nimic si ne-o da acasa. Iub care ramasese cu mine la tara, a plecat dupa tati la Caracal ca sa ii ia din spital. I-au dat-o lui tati pe propria raspundere si in drum spre tara pe la jumatatea drumului mamaie a murit in masina in bratele lui tati. Cum sa va explic momentul in  care in miezul noptii am vazut-o intrand pe poarta intr-o patura cu o multime de ace in maini si cu o simpla camasa de noapte pe ea??? Nu pot sa scriu cum a fost. A fost pentru prima oara in viata mea cand am asistat de la zero la o intamplare atat de tragica, inclusiv cele cu spalatul, imbracatul si toate cele. Mami era inca la Craiova , a ajuns cu unchiul meu dupa ce eu si cu vecinele de pe acolo terminaseram de imbracat si asezat pentru priveghi. Au urmat doua zile de pregatiri nebune, intense, febrile in care nu stiu daca am dormit 5 ore si in care a trebuit sa facem fata la atatea obiceiuri si la imensa durere care ne-a naucit. Numai in urma cu 2 zile de tragedie, tati plecase de la tara si a lasat-o in regula pe mamaie. Atac cerebral si stop cardiac. In 5 ore s-a sfarsit totul.

Sa va mai spun ca la fel s-a intamplat si cu unchiul meu care in urma cu 16 ani a murit tot in masina in bratele lui mamaie si ca a murit tot intr-o zi de sarbatoare?

Cum sa explic ca toate aceste lucruri, aparent coincidente, pentru mine nu sunt asa si cred ca pe undeva in aceste momente sumbre exista o doza de misticism si de ceva mai presus pe care il simt si care cred ca exista. Nu cred ca sunt simple coincidente. Nu stiu daca intelege cineva, dar in momente din astea parca ma conectez la un alt noian de sentimente.

Oricum toata lumea a fost sfasiata, mai ales ca s-a intamplat prea repede si schimbarile care au avut loc dupa, au fost extrem de majore. Cam in fiecare saptamana trebuie sa ne ducem la tara, a trebui sa dam tot ce avea fiinta din curtea aceea. Mi-au ramas doi caini de care are grija o vecina.

Nu vreau sa ma compatimeasca nimeni, nu e cazul. E a 4 inmormantare pe care o traiesc atat de constient, inmormantari pe care am invatat sa le vad altfel decat altii. Mai intai unchiul meu ( fratele lui tati la 26 ani), apoi bunica din partea mamei, apoi bunicul din partea tatei si acum bunica din partea tatei. Adica cu alte cuvinte tati si-a ingropat toata familia.

Eu eram mult mai atasata de bunica din partea mamei, dar ar fi putin spus sa spun ca, chiar daca de mamaia din partea tatei nu am fost asa apropiata deoarece nu am copilarit la ea nu am putut sa nu ma simt zguduita din temelii. De fiecare data cand intru in curtea superba, imaculat aranjata, plina de crini, trandafiri, bujori, lalele, zambile si o casa boiereasca a unor oameni gospodari ma astept sa apara si mamaie, sa imi dea niste flori pentru acasa si sa faca niste paine la tast. Acum ar trebui sa mergem sa luam mielul gata taiat si jupuit, il vom lua de la altcineva. Si acum cand soarele e atat de frumos stau pe scarile casei si imi inmagazinez toate imaginile acelei curti. Stiu ca cu timpul, cand nu va mai avea cine sa o ingrijeasca se va paragini. Acum printre straturile de flori inca mai simt mainile lui mamaie.

Am stiu mereu ca sunt o persoana puternica, am stiut de anul trecut ca urmeaza cel putin cativa ani plini de niste incercari groaznice, dar oricat mi-as face inima plina de curaj, cateodata mintile si vointa ma lasa. Schimarile intotdeauna m-au speriat, m-au scos din zona ma de confort, iar lipsa de planuri ma oripileaza. De Paste o sa plec in vacanta la Constanta si imi e ciuda ca nu pot sa imi fac planuri, imi e frica, nu mai simt nici o bucurie si chiar ca mam lecuit definitiv de facut planuri. Aceasta schimbare ma seaca si ma  face trista si sceptica. Ba tot mai bine eera cu planuri. Dar na, nu mai sunt. Adiooo

Poate o sa mai lipsesc, strabunica mea e pe patul de moarte.

Ce nota optimista de a incheia un post pe blog, nu? V-am spus ca am devenit sarcastica…

Oricum ideea postului era terminarea unor relatii interpersonale, dintre bunici si nepoti si dintre parinti si copii( asta va urma)…

Momentan sunt inca destul de afectata si nu am puuit sa fac acest post mai mult decat o insiruire de intamplari, poate cu timpul o sa povestesc mai mult si din insiruirile de schimabri care s-au petrecut in sufletul si in caracterul meu.

Un nou inceput de 1 Martie

Azi e 1 martie, nu? Stiu ca am lipsit ceva timp si tocmai de aceea consoder ca 1 martie o o buna zi de a reincepe sa scriu. E primavara, totul are un nou inceput si asa sper sa fie si pentru mine.

Nu am apucat sa va spun ca pe 17 februarie a fost ziua lui Andrei (fratemeu) care din pacate nu a fost deloc o zi fericita, din ziua aceea mi s-a rupt tot filmul. As putea cu succes sa scriu o carte tragica. Abia azi realizez cat de repede au trecut aproape trei saptamani si cat de data peste cap am fost si cat de bine am putut totusi reactiona la intamplari neprevazute, eu care eram cu planificarea. De abia cand am ajuns la tara acum in weekend si am vazut ghioceii am stiut ca e rost de zambet si speranta. Intotdeauna am asociat ghioceii cu mine si chiar ca ne asemanam foarte mult, chiar ei mi-au adus aminte ca peste cateva zile voi face 24 de ani.

Am lasat multe lucruri in coada de peste, sper sa le reiau candva, ma batea gandul sa renunt si la scris, dar voi incerca incat incet sa povestesc cat mai mult din cele 3 sapatamani catastrofale.

Anul acesta contrar tututor obiceiurilor si felului meu de a organiza totul, anul acesta ziua mea va fi una banala. I-am spus prietenei mele ca ar putea sa scrie in calendar faptul ca anul acesta nu ma preocupa nici o organizare, nici un cadou nici o dorinta de a impresiona. Plus ca, imi e frica sa mai imi fac planuri, mi-a intrat frica pana in maduva oaselor, asa ca o astept sa vina ca si cand nu ar fi. Am invatat printr-o metoda extrem de dureroasa ca nu e bine sa faci planuri fericite, cand iti e lumea mai draga primesti una de nu te mai ridici, asa ca, sper sa trec cu bine si peste ziua mea.

Cu lucrurile bune si impresiile cu care am ramas dupa aceasta perioada sper sa am curajul sa povestesc intr-o buna zi.

La multi ani de 1 martie. Aveti deja martisorul prins in piept? Daca nu, ce mai asteptati? Hai fuga fuguta!!

Natura Pura

Natura Pura

Ma simt pustiu si gol
In tine natura pura
Esti vesela si trista
Esti mandra natura.

Te iubesc si iti sarut
Piciorul gol de tanara fecioara
Te ating cu palma aspra
Si te rog incet: coboara!

Adorm cu fata catre tine
Tanara fecioara inalta si subtire
Si numai eu in somnul meu
Te visez minuscul tablou.

Te iubesc fecioara pura
Cum iubesc florile
Diminetile in rasarit de soare
Si iarba ce o calc in picioare.

Tanara fecioara,
Padurea-ti cheama glasul
Glas plin de adiere si iubire
Tu mandra fecioara…intinde-mi o privire.

P.S.- de precizat ca poezia e scrisa in anul 2004, adica pe la 16 ani cand eram si eu suferinda si patetica ca toate adolescentele. Poezia asta am scris- o datorita incurajarilor lui Color, careia ii multumesc foarte mult. Daca aveti cuvinte de lauda, i le datorez ei. Nu credeam ca o sa ajung sa mai deschid prea curand acest capitol.

Zodiac distractiv – Pesti

Am preluat leapsa de la Colorbliss, dar spre deosebire de ea, eu cred putin mai mult in zodii. Oricum va fi asa cum spunea ea, foarte distractiv.

Am decis sǎ mǎ folosesc de o legendǎ:
Cuvinte Bold – sunt total de acord
Cuvinte normale – cam aşa e
Cuvinte Italice – sunt în dubii, nu ştiu sigur
Cuvinte tǎiate – lucrurile nu stau aşa/ nu sunt de acord/ e greşit

Ce rugaciune spun cei aflati in zodia…
Doamne Dumnezeule, daca tot o sa beau toata sticla asta de Scotch diseara, te rog sa folosesti aceasta imbarbatare pentru a prinde curaj sa te cinstesc!
De cati reprezentanti ai aceleiasi zodii este nevoie pentru a schimba un bec?
O Doamne, nu stiu. Dar becul se va schimba singur, daca asta este dorinta Domnului.
Zodiacul defectelor
Paradoxal, celor nascuti in zodia Pestilor le place sa vorbeasca foarte mult fara a spune nimic. De felul lor, nativii in Pesti nu sunt patrunsi de spiritul democratic si sunt radicali in principii. Adesea, Pestii sunt inadaptabili. Uneori, celor nascuti sub acest semn zodiacal le este greu sa gandeasca in perspectiva. Cand intampina dificultati, pot deveni egoisti si autoritari. Oamenii-Pesti sunt caracterizati de un puhoi de indoieli desi, in aparenta, totul este in regula.

Ce cafea prefera?Intr-o buna zi, ceaiul va inlocui cafeaua definitiv si Pestele va fi deasupra tuturor. Intre timp el asteapta calm, pregatit pentru valul viitorului

Ce petreceri prefera de ziua lui?
Melancolicul si ganditorul Peste prefera de ziua lui sa sarbatoreasca in liniste si intimitate, cu prieteni si rude dintre cei mai apropiati si de incredere. Muzica, dans si poezie ii incalzeste inima dar nici sa nu te gandesti sa-l pui sa tina un toast sau un discurs sau orice asemanator. Daca o vei face, acest semn timid va rosii si va spune un modest “multumesc” si posibil sa izbucneasca in plans.
Ce cadou prefera?
Pestele este interesat de tot ce nu este tocmai real: iluzionism, fantezie, drama, emotii, arta, spiritualitate. Cel mai bun cadou pentru cel nascut sub acest semn este unul care-i hraneste interesele, cum ar fi bilete la teatru sau o carte de poezii. Iubeste sporturile de apa deci poti incerca sa-i oferi lectii de innot sau de navigare, un nou costum de innot sau o croaziera. Tema apei este una in general, cadourile de genul lotiuni de baie, uleiuri, lumanari plutitoare, nu dau gres. Visatorul Peste iubeste sa se piarda in ceata asa ca o lumanare aromata si cateva flori adunate de tine il va ajuta sa-si intre in stare. Alte idei de cadouri: parfum, pantofi, un instrument muzical, o sticla cu vin, papuci, o carte despre interpretarea viselor, un film romantic, un acvariu cu pesti tropicali, o orhidee, o masuta artistica de cafea.
Ce-si doreste cand sufla in lumanari?
Pace pentru sine si pace mondiala.
De ce nu doarme noaptea?
Are vise din vieti anterioare.

Ce animal se potriveste cel mai bine fiecarei zodii?Pesti. Cand stapanul lor uita de ei cateva saptamani, sunt usor de inlocuit. Daca Pesti isi aduc aminte sa ii inlocuiasca.Nota autorului :)) Caine sau Cal

Ghidul astrologic al ciocolatei.Au tendinta sa o imparta pe toata si sa uite sa mai pastreze si pentru ei.

Ce flori prefera?
Pestii sunt foarte delicati si sensibili. Ei cred in dragostea pura. Poti sa le oferi un buchetel de “Nu ma uita”, ca simbol al dragostei.Le plac florile violete si albastre:Nufar, Clementine, liliac, orhidee, feriga, salcie, violetele, iris.
Cum sa agati fiecare zodie la sala .
Cum ii recunosti: Visatorul Peste este un pic cam distrat. Acesti nativi in general prefera sa isi petreaca timpul in piscine sau in sala de yoga. Cum ii seduci: Plangete ca ai febra musculara si cerei Pestelui sa iti recomande o maseuza buna .Acest semn va fi bucuros sa te ajute, si probabil iti va da si cateva sfaturi cu privire la sanatate. Pestii se uita mereu dupa cineva pe care sa salveze, si adesea acesta este cea mai usoara metoda de a le cucerii inima.
Cat de creativa este zodia ta?
Nu sunt familiarizati cu conceptul de limite, acest lucru este destul de infricosator pentru imaginatia lor. Ei sunt fie artisti, poeti sau actori. In timp ce restul dintre noi se lupta sa creeze o schita care vag se aseamana cu o pisica – mai putini sunt cei care se simt destul de siguri pentru o auditie pentru o piesa de Shakespear sau sa compuna o Oda – Pestii pot face toate acestea cu cea mai mica usurinta. Petrecerea unei zile impreuna cu ei sigur poate fi catalogata drept creativa din punct de vedere educational.

Calitatile si defectele zodiei Pestilor – Calitati

In cazul in care persoana nascuta in zodia Pestilor este o fiinta evoluata, ea manifesta din plin calitatile zodiei. Cu cat este mai evoluata, cu atat manifesta mai multe calitati. Nativul este detasat, profund, interiorizat, inspirat, enigmatic, spiritual, initiat in spiritualitate, ocultist, mistic, evlavios, misterios, sensibil, receptiv, medium, clarvazator, creativ, idealist, artist.

Foarte afectiv, plin de compasiune, milos, iarta repede, ospitalier, generos, filantrop, marinimos, amabil, putere de sacrificiu, romantic, delicat, dezinteresat, devotat, credincios.Se manifesta intelept, intelegator, inteligent, inventiv, linistit, adaptabil, are imaginatie si idei geniale, visator, maleabil. Poate sa fie exaltat, pasional, natural, sociabil, estetic.Tacut, discret, fermecator.

Defecte

Cu cat este mai neevoluat un om nascut in zodia Pestilor, cu atat prezinta mai multe defecte specifice zodiei sale.Poate sa fie hipersensibil, fragil, timid, emotiv. Cu un mental confuz, contradictoriu, deprimat, ingaduinta excesiva fata de propriile slabiciuni si defecte, indecis, instabil, nerealist, nelinistit, influentabil, impresionabil, nepasator, inselator, disimuleaza, isi face iluzii, utopic, deprimat, pesimist, dependent, exagerat, neglijent, resemnat.Vointa redusa, lipsit de forta si curaj. Din aceste motive, si datorita lipsei vitalitatii, desi are idei exceptionale si doreste tot binele omenirii – nativul (nativa) nu reuseste sa le puna in aplicare.Se manifesta schimbator, ascuns, secretos, superstitios, obsedat.

Este un ratat, razvratit, obscur, prigonit.De asemenea: spion, criminal, sinucigas, vicios, scandalagiu, atractie vicioasa pentru bauturi alcoolice si stimulente care ruineaza sanatatea, tradator, pericolul de pierdere a reputatiei si libertatii.

Nota autorului: ultima fraza mi-a pus capac, nu imi vine sa cred, daca in mare parte s-a nimerit aici totul se duce de rapa. Violator?Sinucigas :))))))

Va fi urat sau iubit. Nimeni nu-l va privi cu indiferenta. Foarte sceptic in ceea ce priveste ziua de maine, Pestele poate deveni nesabuit, autoritar. Enigmatici, evazivi, irationali si impredictibili, Pestii sunt cei mai derutanti produsi ai zodiacului. “Functioneaza” numai pe baza de emotii, perceptii, impresii si intuitii.Majoritatea sunt atinsi de “sidromul relativitatii” (Einstein a fost Peste). Ei stiu ca realitatea nu e niciodata una singura, ci ca are foarte multe fatete. Sunt maestri in “arta aburirii”.

Pentru unii alunecosi, pentru altii fascinanti, Pestii sunt plini de toane si de mici manii inofensive. Au fixurile lor legate de lumea misticului, fantasticului, superstitiei si magiei. Cu toate astea, sunt persoane maleabile, compasive si ingaduitoare, care mai degraba incearca sa-i inteleaga pe ceilalti, decat sa-i judece. Chiar daca sufera, sunt gata sa ierte si au o imensa capacitate de iubire si devotament.

Leapsa merge in special la Margeluta, care stiu eu ca este aceasi zodie ca mine. In rest, toti pot sa o preia numai ca trebuie sa o adapteze  zodiei lor. Distractie placuta

femeia la 30 de ani

M-am gandit ca as vrea sa citesc ”Femeia la 30 de ani”. Nu stiu ce mi-a venit pentru ca mai am ceva pana ajung acolo si nici nu ma simt asa, dar in cautarea unei scurte descrieri a cartii dau peste urmatorul post. Mi s-a parut mai interesant decat cartea si cred ca merita impartasit.

”E doar fascinatia cu care, de-o vreme, observ un alt “tipar” in jurul vietii mele: al femeii de 30 de ani. Necasatorita, suava, bagata in relatii complicate si dornica de mai mult decat de-o iubire de cearsaf.

Ea are 30 de ani in curand, torsul perfect si ochii luminosi. Sarut-o si vei innebuni de mirare, caci saliva ei te “conecteaza” la cele mai felurite stari, trecandu-te electric prin nori, zburatacindu-ti din stomac turma de fluturi ce dormeau linistiti, bagandu-ti in nari cocaina limbii ei. Ea are in ea doua femei – prima e cea calma si matura, care citeste carti de aventuri si se iubeste “solid” cu viitorul sot in garsoniera cumparata impreuna, facand sex de doua ori pe saptamana; a doua e diavolita din coapsele ei care se iubeste cu un tip de care s-a indragostit in zece minute, chimic, fara scapare si caruia ii duce dorul in timp ce e cu viitorul, la gandul caruia se excita incontrolabil atunci cand, seara, dupa ce se stinge lumina in dormitor, si-l scoate din dulapul mintii, incet, sa n-auda nimeni si face ce vrea, in gand, cu el: ii doarme pe piept, se plimba dezbracati prin locuri pustii, ba chiar se si casatoreste cu el, seara de seara, bineinteles, de fiecare data intr-un nou scenariu si intr-o noua rochie.

Ea a trecut putin de 30 de ani, poate ca nu e rupta din revista Hustler, dar are acel je ne sais quoi din obrajii imbujorati care o face agreabila. E optimista si vesela, nu o poti scoate dintr-ale zambetelor, indiferent cat de cacacioasa e situatia. E o eterna sclava a iubirii, a amintirilor, de amandoua cu greu se poate desprinde, parca e lipita de ele cu prenadez din cel bun. Nu a avut multe relatii, dar a luat-o in freza de fiecare data. Pe primul l-a descoperit cu alta, dupa sapte ani de “convietuire” cand, in loc sa astepte inelul, si-a luat talpasita spasita. Cu ghearele lacuite in rosu dramatic, s-a agatat disperata de inima lui, ba chiar ar fi acceptat ca ala sa le futa pe amandoua. Ce vreti, relatie moderna! In fine, l-a gasit pe al doilea, un pomponel legat de fustita mamicii, necopt ca un ciorchine strepezit de struguri care iti strange limba. Ea stie ca relatia nu are niciun viitor, dar, un alt defect suav de-al ei, inchide ochii tare pana cand, pe pleoapele inchise, din stelele si liniile colorate ce ii apar fermecator, se deseneaza exact tabloul vietii la care tanjeste.

Ea a avut o viata grea si tare trista. Poate ca nici nu arata decent, cu sanii ei mari si defectul de la picior. Dar ochii, ochii ei dati cu crema de ghete maro, sunt singurele dovezi ale comorilor ce-i sunt ascunse in sange. Cand are chef, picteaza, cand nu are chef, plange. Ca i-e grea viata si nu are pe nimeni alaturi. Odata, cand i s-au strans prea multe lacrimi sub sani, a vrut sa se sinucida. Nu a mai reusit, dar a spart tot ce a prins in cale, s-a invartit in camera pret de vreo 4 secunde, apoi a cazut beata de necaz pe jos. Au gasit-o privind sub pat, cautandu-si parca papucul destinului sau, aruncat neglijent in strafundul canapelei. Acum e bine, dar tot singura si parca mai norocoasa: in felul ei simplu de a privi viata, e mai buna decat noi toti. Iar Dumnezeu, cand coboara jos sa isi ia ceva de mancare de la Mc Donalds, trece intotdeauna pe la ea si o inveleste de noapte buna.

Ea a muncit mereu pentru tot. Nu isi aduce aminte sa fi primit vreodata ceva de-a gata. Poate si de aceea e atat de darnica cu trupul ei, pe care il ofera tuturor celor interesati. Dar, cand capul ei se balangane de la impinsele pe care unul sau altul i le dau cand se opintesc in ea pe patura, gandurile ei zboara tot la Acela, pe care nu il va putea avea niciodata. Are doua casnicii trecute prin frigider, a renuntat la ele tot pentru Acela. Acela nici macar nu stie ca undeva, intr-un colt al orasului, de ani de zile, cineva se joaca cu poza lui, cineva vorbeste cu poza lui, cineva doarme cu poza lui, plangand ca un criminal in serie.

As mai avea o multime de “ele” in insectarul ochilor mei. Am scos doar patru la lumina.

Dar sunt destule ca sa va dati seama cat de frumoase sunt cele de treizeci. Si cat de tarziu, ca barbati, ne dam seama de asta.”

Cred ca femeia descrisa aici e o femei care a jucat si a pierdut mult. A avut mari sperante si cred ca este inca imatura. Poate nostalgia anilor care trec, o fac sa fie mai delasatoare atat cu firea cat si cu relatiile dintre ea si ceilalti. Cu toate acestea, cred ca multe femei se regasesc si poate chiar si cele care au o alta varsta se vor regasi pentru o clipa sau doua in aceasta caracterizare.

Cert este un lucru: sutnem complexe, complicate, indaratnice, cand vrem totul cand nu mai vrem nimic.

Et si tu n’existe pas

Si daca nu ai fi  existat?Cred ca nu mi-as mai fi pus intrebarea cum sa mai traiesc dupa ce o sa pleci.Cum?

     Cineva imi spunea ca pot sa traiesc, pot sa traiesc asa cum am trait si pana sa te cunosc. Dar, nimeni nu stie ca am disparut pentru mine, am reinviat pentru tine, am uitat tot ce ma facea sa traiesc inainte…Si acum te iubesc atat de mult si incerc sa te tin langa mine, si ma las pe mine tarata ca o frunza in vant numai ca sa ma atingi…numai ca sa ma iei de jos si sa ma ridici in ochii tai.

     Spune-mi ca vii langa mine, spune-mi ca ma privesti. Nu imi spune ca nu te inteleg, ca nu m-am schimbat…

    De ce nu vezi in ochii mei toata speranta mea, ultima suflare a fericirii mele ti-o dau tie. Inalta-ma , fa-ma fericita. Nu pot altfel, deschide-mi portile sufletului tau si fa-ma sa plutesc.

     Vreau sa te iubesc, vreau sa fiu iubita, lasa-ma…Nu imi spune ca ne despartim, vreau un singur gest, o singura privire ofera-mi..

    Ridica-ma din abisul suferintei mele, numai pe tine te cunosc…Nu ma lasa fara fericire, de ce nu ma lasi sa te iubesc??

     Cunosc numai umilinta eternului tau orgoliu, nu imi pasa, tanjesc sa iti sarut si ultima picatura de manie, stiu ca nu vezi pangarirea-mi provocata  dar te rog rupe lantul suferintei, te rog …

    Te intreb mereu daca ma iubesti, nu imi spune nimic…priveste-ma, am murit pentru mine ca sa renasc in umbra ta

     Am uitat de toate, spune-mi ca o sa-mi oferi aer,  daca te iubesc pe tine imi ofer o sansa la viata mie….

     Spune-mi,spune-mi ca ma tii langa tine, nu imi da drumul in prapastia sufletului meu…

Ce iti mai pot oferi, spune-mi ce mai poate vrea un muritor din partea mea…

     Valurile inimii mele se sparg de stancile ignorantei tale, primeste-ma acolo unde apa si stele sunt atat de calde, da-mi viata si-ti voi oferi toata fiinta mea…

Valul Pictat si Anotimpul fructelor de mango

Mare bucurie mare!!! Pe 2 februarie mi-am facut comanda de 2 carti de pe http://www.librarienet iar acum 5 minute mi-au sosit. Sunt atat de incantata sa vad cartile astea cu coperti frumoase si inca reci, de abia astept sa se incalzeasca in mainile mele. Imi place tare mult sa lucrez cu aceasta librarie, are niste preturi extraordinar de mici si unde mai pui ca mie nu imi ia nici un leu pentru taxa de expediere. De obicei a 2 sau a 3 zi imi ajungeau si cartile acasa, acum pentru ca ei nu le aveau in stoc ci trebuiau ca la randul lor sa le comande a durat putin mai mult. Ieri am primit e-mailul cu confirmarea cartilor si nici nu ma astepatam ca in dimineata asta cartile sa fie deja la Craiova. Super super super.

De abia astept sa le citesc, mi-a ruginit de tot creierul de la atata calculator si net. Se cere neaparatat niste lectura. Pacat ca le voi termina foarte repede si iar nu voi mai avea ce sa citesc. Cred ca o sa ma supar intr-o zi si o sa recitesc toata biblioteca, asa nu o sa mai am probleme ceva mai mult timp.

Sa va spun cate ceva despre carti, ”Valul pictat” si ”Anotimpul fructelor de mango”.

”Valul pictat” – am vazut mai intai filmul, dar asta nu ma deranjeaza, sper doar sa nu se intample cum s-a intamplat cu ”Ps.i love you”, unde filmul mi-a placut mai mult decat  cartea.

”Anotimpul fructelor de mango” – nu stiu cum am descoperit acest titlu, dar mi s-a parut foarte interesant si nici de autoare nu stiam nimic, e o cu totul alta cultura, cultura indiana. Am mai fost tentata sa o cumpar la targul Gaudeamus, dar prietenei mele i-au sarit ochii pe Amantul Doamnei Chaterlly care dupa parerea mea este o mare porcarie. Acum, mi-am dus la indeplinire fixul meu si mi-am cumparat-o. Cand imi sta ceva pe creier nu imi trece pana nu mi-l indeplinesc.

Acum, pe care sa o citesc prima?

Prejudecati

Acum ceva timp am vazut la Oprah o familie de tineri care incerca sa aiba un copil. Dupa multe incercari nereusite, mama fetei a venit cu o solutie: sa fie mama surogat. Daaa, adica copilul fetei de fapt sa ii fie frate iar nepotul bunicii de fapt sa ii fie copil. Nu stiu daca m-ati inteles dar mie imi suna bizar rau de tot. Bun, o sa spuneti ca asta se intampla in America unde toate visele se indeplinesc si unde se presupune ca sunt cele mai ”cool” conceptii. Nu cred ca daca nu gandesti asa de ”cool” este demodat, pur si simplu nu cred ca tine de prejudecati. Dar, e imposibil sa nu te gandesti ca bebelusul respectiv va imprumuta ceva de la mama surogat, ceva nu stiu ce ( ca doar nu sunt doctora) dar chiar si asa, burta mamei surogat nu e doar o casa calda si primitoare si atat. E ca si atunci cand te duci in vizita la cineva si oricat ai sta, tot pleci cu o scama sau cu un miros specific pe haine.

De ce oamenii nu s-au gandit si la a adopta? Asta nu e tot o solutie? Si ce ii vor spune copilului cand va creste? Cum il vor judeca ceilalti copii? Va fi tare dificil pentru el ca persoana si cred ca ii va afecta toata viata.

De ce uneori trebuie sa fim atat de egoisti si sa ne gandim doar la fericirea noastra?

Cred ca unele lucruri oricat de mult am avansa noi ca omenire, unele lucruri vor fi mereu impotriva firii.

Una din prejudecatiile de care ma lovesc eu pe taram romanesc este adoptia. Eu una, chiar vreau sa adopt un bebe, nu cred in discutii de genul: copilul va mosteni totul de la parintii biologici si daca tatal a fost un betivan sau un bataus asa va fi si el. Sunt atatea familii denaturate in care copii sunt singurele vlastare ce incearca sa reuseasca in lumea asta, si de asemenea sunt si destule familii ”bune” in care copii ajung niste drogati sau niste paria.

Uite da, asta chiar mi se pare o prejudecata, in schimb subiectul cu mama surogat tine de cu totul alte legi si nicidecum de o prejudecata balcanica.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.